Comuna Cătina

Comuna Cătina

Comuna Cătina este localizată în partea nord - vestică a județului Buzău, în lungul râului Bâsca - Chiojdu în zona Carpaților de Curbură, la circa 62 km de Municipiul Buzău și la aproximativ 60 km față de Municipiul Ploiești. Suprafața comunei Cătina are o suprafață de 3.796 de km2 , fiind compusă din 5 sate: Cătina (reședință), Corbu, Valea Cătinei, Slobozia și Zeletin. Localitățile vecine sunt următoarele: Chiojdu, Starchiojd, Posești, Calvini, Pătârlagele.

Localitățile vecine sunt următoarele: Chiojdu, Starchiojd, Posești, Calvini, Pătârlagele

Numele localității Comunei Cătina se pare ca vine de la „cătină”, arbust ramificat și spinos folosit de săteni la baricadarea drumurilor împotriva incursiunilor tătarilor. Oamenii s-au așezat pe aceste meleaguri, deoarece acest loc le aducea tot ce doreau: lemne de pus pe foc, piatră pentru a construi, apă de băut, pământuri pline de bogăție și loc de vânat.

Meșteșugurile tradiționale din Comuna Cătina, pe care străbunii localnici le-au lăsat moștenire, sunt următoarele: producția de var, oieritul și creșterea animalelor, cultivarea plantelor și a cerealelor, țesutul, albinăritul.

Localnicii din Comuna Cătina beneficiază de apă potabilă din fântânile cu ciuciur și cumpene din lemn, care odinioară străjuiau și întreținerea vieții oamenilor și a animalelor. Totodată, localnicii au și surse proprii de apă, care sunt întâlnite deseori în gospodăria lor. În punctul Urzicei se află cea mai bună sursă de apă de pe raza comunei Cătina, unde există un bazin care alimentează cătunul Moara Enică și vatra satului Cătina.

Conform ultimului recensământ, efectuat în 2011, populația comunei Cătina se ridică la 2.544 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.710 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (89,74%), cu o minoritate de rromi (8,33%). Pentru 1,93% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,03%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (2,04%). Pentru 1,93% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Monumente istorice

Biserica Veche din Fundu Cătinei

Un prim monument istoric este Biserica din Fundu Cătinei, localizat în satul Valea Cătinei din Comuna Cătina și construită în ultimul sfert al veacului XVI-lea, de către Simion Călugărul,moştean înstărit, in locul uneia mai vechi “pentru sufletul său şi pentru sufletele copiilor săi, Fătu şi Lupu”.

Pe website-ul Episcopiei Buzăului şi Vrancei găsim: “Istoria acestei biserici este strâns legată de istoria unui schit, care a existat în acest sat, dar despre care documentele vorbesc puţin. Aşadar, mai jos de schit, într‑o livadă lângă „Izvorul Mânăstirii”, se află vechea biserică pe care şi‑au construit‑o locuitorii din Fundul Cătinei, după ce nu s‑au mai putut servi de biserica schitului. Este o veche biserică de bârne – poate una din cele mai vechi din judeţ – asemănându‑se mult cu cea de la Starchiojd, sat în judeţul Prahova, care datează de la 1750, numai că îi lipseşte postamentul şi este ceva mai puţin încăpătoare decât aceea. După spusele dl.N.A Constantinescu: ,, S-ar părea că ultimile trei litere din pisanie, ce preced numele zugravului, indică data, însă nu putem fi siguri asupra cifrei miilor; dacă T s‑ar citi Z, am avea anul 1539, ca an de întemeiere a schitului, de către Spiridon Călugărul, cel din fruntea listei de ctitori, şi care dată nu s‑ar depărta mult de a hrisoavelor ce amintesc dania făcută de acest călugăr schitului”. (dl. prof. N. A. Constantinescu confunda schitul cu biserica de enorie). Biserică a fost restaurată și resfințită în anului 2007.[1]

Moara de apă

Moara de apă Frăsineanu din Cătina, astăzi monument istoric, a început să funcționeze la sfârșitul veacului al XIX-lea și a fost scoasă din uz după aproximativ un secol, în primii ani după Revoluție.

Moara era folosită la măcinarea grânelor prin intermediului forței apei unui izvor, înaintea de vărsarea apei Bâsca Chiojdului. Bătrânii își mai aduc aminte de mălaiul făcut la moara din comuna lor. Astăzi Moara de apă Frăsineanu a ajuns o biată ruină putredă acoperită de vegetație, un simplu număr pe tot mai lunga listă cu monumente istorice pe cale de dispariție. [2]

Trasee turistice

Lacul Vulturilor (Lacul fără fund)

Lacul Vulturilor (denumit și Lacul Fără Fund) este un lac periglaciar aflat în Munții Siriului, la o altitudine de 1.420 m, în apropierea localității Gura Siriului din comuna Siriu, județul Buzău, România și se află pe suprafața comunei Chiojdu. Adâncimea sa maximă este de 2,5 m.[3]

Lacul Vulturilor sau Lacul fără Fund se găsește pe partea estică a versantului Mălâia, la altitudinea de 1.420 m, în Munții Siriului. Cele două nume ale acestui lac provin din două legende. I se spune Lacul Vulturilor deoarece aici, conform unei legende, consemnată de Alexandru Vlahuță în cartea sa ,,România pitorească``, lacul ar fi un loc unde vulturii veneau primăvara să-și învețe puii să zboare. Numele de Lacul fără Fund provine dintr-o altă legendă, despre un cioban care și-a lăsat turma de mioare, a aruncat bâta în apa lacului și a plecat. După un an de peregrinări, ciobanul și-ar fi regăsit bâta în apele Dunării și mistuit de dorul mioarelor și a locurilor natale, se întoarce acasă.[3]

Din comuna Cătina aveți posibilitatea să ajungeți la Lacul Vulturilor, pornind din comuna Cătina și urmând traseul Corbu - Lera - Chiojdu - Bâsca - Chiojdului, iar de la părăsirea satului Bâsca - Chiojdului se continuă pentru încă aproximativ 26 km. Accesul către lac se poate face pe jos, cu mașini 4x4 sau cu biciclete MTB.

Tabla Buții

Pasul Tabla Buții (numit și Pasul Tătarilor) este o trecătoare din România, situată în Munții Tătaru din Carpații Orientali la 1340 m altitudine, care leagă valea Teleajenului de cea a Buzăului. În zilele noastre prin pasul Tabla Buții trec doar drumuri forestiere și poteci turistice, dar atât în Antichitate cât și în Evul Mediu, pe aici trecea o importantă cale comercială care unea centrul Munteniei cu cel al Transilvaniei, motiv pentru care în perioada medievală s-a construit în acest loc și o cetate. Ultimele evenimente importante ce au avut loc aici au fost luptele purtate în 1916 în timpul Primului Război Mondial. Victimele acelor lupte – aparținând ambelor părți beligerante, sunt înmormântate într-un cimitir militar situat în acest loc și clasificat ca monument istoric. [4]

Din comuna Cătina aveți posibilitatea să ajungeți la Tabla Buții, pornind din comuna Cătina și urmând traseul Corbu - Lera - Chiojdu - Bâsca-Chiojdului, continuând spre Tabla Buții pentru aproximativ 25 km sau urmând traseul Corbu - Lera - Starchiojd - Cerașu - Slon, iar de la părăsirea satului Slon, mai sunt de mers încă circa 20 km. La Tabla Buții se poate ajunge doar la pas, cu mașini de teren și biciclete MTB.

Barajul Siriu

Barajul Siriu este un baraj de pământ aflat pe râul Buzău, în comuna Siriu din județul Buzău, între masivul Siriu și masivul Podu Calului.

Barajul a fost aprobat pentru construire în ianuarie 1972 și a fost terminat în decembrie 1994. Scopul construirii barajului a fost pe de o parte alimentarea cu apă potabilă și industrială a localităților din aval și irigarea a 50.000 ha de teren agricol și, pe de altă parte, producerea de energie electrică prin construirea hidrocentralei Nehoiașu cu o putere instalată de 42 MW, având un debit instalat de 32 m³/s și generând o producție medie de energie electrică pe an de 144 GWh. Barajul folosește și la apărarea împotriva inundațiilor, acumularea Siriu fiind prevăzută cu o tranșă de atenuare a viiturilor de 30 milioane m³, până la 980 m³/s.[5]